Testele HIV nu sunt teste HIV – Henry H. Bauer Ph.D.

Articol apărut în: Journal of American Physicians and Surgeons, Volumul 15, Numărul 1, Primăvara 2010

Abstract

Testele pentru detectarea virusului „HIV“ (human immunodeficiency virus) nu detectează „HIV“; ele răspund prin „pozitiv“ la o largă gamă de afecţiuni. Docmentele originale (iniţiale) ale laboratorului lui Gallo nu demonstreazăcă „HIV“ provoacă AIDS. Patentul bazat pe aceste documente nu demonstrează că testul „HIV“ propus, care este un test pentru anticorpii „HIV“, este specific anticorpilor „HIV“.

Începând cu anunţul iniţial precum că „HIV este cauza probabilă a AIDS“ şi până la afirmaţia că „anticorpii HIV demonstrează o infecţie activă cu HIV“ avem de a face cu o evoluţie nejustificată care s-a desfăşurat subliminal. Seturile de teste „HIV“ au fost aprobate doar pentru un control al sângelui şi nu constituie un diagnostic de infecţie. Nu există un „standard de aur“ pentru testul „HIV“; testele actuale sunt un adaos (un accesoriu) la diagnosticul clinic al infecţiei „HIV“.

Consecinţa aplicării false a testelor “HIV“ duce la inducerea unei afecţiuni iatrogene unor persoane sănătoase (sau în orice caz neinfectate cu vreun agent patogen denumit „HIV“) şi la terapierea acestora cu medicamente extrem de toxice pentru tot restul vieţii.

Introducere

Aşa numitul „test HIV“ nu a dovedit că poate detecta o infecţie cu acest virus (human immunodeficiency virus, un retrovirus), deşi de peste un sfert de secol aceste teste au fost larg folosite pentru a diagnoza o astfel de infecţie. (Sursa bibliografica 1: Test kit inserts. Available at: aras.ab.ca/HIVTest  Information.zip. Accessed Nov 27, 2009. – pe mai departe în text doar numarul sursei biografice – sursele apar la sfarşitul articolului)

Testele sunt pentru anticorpi (2) şi sunt aprobate doar pentru analiza sângelui, criteriul lor primar este sensibilitatea, şi nicidecum specificitatea, iar rezultatele fals pozitive nu stârnesc prea multe îngrijorări. Dezbaterile tehnice (3) asupra modului prin care poate fi detectată infecţia „HIV“ arată prin ele înşăşi că testele sunt insuficiente pentru a diagnoza infecţia.

În realitate, un rezultat „pozitiv“ poate fi influenţat de o multitudine de cauze şi condiţii cum ar fi hipergammaglobulinemia, tuberculoza, vaccinarea contra gripei (influenza) (4), primirea de imunoglobulină tetanos(5,6) şi chiar sarcina. (7-9)

Istoria din spatele acestor condiţii cuprinde câteva aspecte majore:

1-pretenţia iniţială a descoperirii sau identificării unui retrovirus cauzator al AIDS;

2-metoda patentului de detectare a anticorpilor despre care se pretinde a fi specifici pentru „HIV“ si astfel pretenţia construirii unui test „HIV“;

3-extrapolarea pretenţiei că testele „HIV“ detectează anticorpi asupra presupunerii că un rezultat „pozitiv“ reprezintă dovada unei infecţii „HIV“;

4-în absenţa oricărui „standard de aur“, folosirea unui prim test (necertificat, nevalidat) de anticorpi ca bază a validării (certificării) tuturor celorlalte teste (un „standard de aur“ se poate obţine doar atunci când avem date asupra aupra virionilor puri de „HIV“ obţinuţi de la un individ „HIV“-pozitiv.)

Punerea complect eronată a semnului egal între un test „pozitiv“ şi o infecţie cu „HIV“ a avut şi are încă grave consecinţe: indivizi sănătoşi la care la un moment dat a rezultat un test „pozitiv“, au suferit daune fizice, psihice şi material grave.

În cele ce urmează, atunci când voi cita lucrări mai vechi care implică terminilogia iniţială de

„T-limfotropic uman“, virus (HTLV-III) şi virus asociat adenopatiei limfatice (LAV), aceşti termeni vor fi folosiţi în locul termenului mai recent de „HIV“.

Anunţul descoperirii unui retrovirus care cauzează AIDS

„HTLV-III este cauza probabilă a sindromului imunodeficitar autodobândit (SIDA=AIDS)“ anunţa Secretara Departamentului pentru Sănătate (HHS) la o conferinţă de presă ce a avut loc pe data de 25 Aprilie 1984, făcând astfel o introducere presupusului descoperitor, Robert Gallo. Patru articole ulterioare apărute în revista „Science“ se străduiau să facă dovada acestei afirmaţii.

Popovic et al. (10) descriau o linie de celule T „nemuritoare“ (în laboartoare se folosesc linii de celule care se reproduc permanent singure, independent de un organism gazdă şi care sunt în fapt celule cancerigene) în care se putuseră obţine mari cantităţi de HTLV-III prin co-cultivare cu celule T presupus infectate. Despre retrovirus se spunea că fusese detectat prin prezenţa transcriptazei reverse (reverse transcriptase – RT). De asemenea activitatea RT fusese criteriul pentru care se alesese o densitate de 1.6 g/ml pentru zaharoză (sucroză) ca „bandă“ în care se spunea că virusul fusese găsit la ultracentrifugare. (Prin centrifugae particulele şi moleculele dintr-un preparat, în funcţie de greutatea lor proprie, se acumulează în anumite regiuni, numite „benzi“).

Oricum, RT (revese transcriptase) este prezentă (şi) în celulele normale (11,12), fapt care alterează fundamental lucrarea lui Popovic precum şi o serie de alte cercetări subsidiare şi adiacente ale „HIV“. Microscopia electronică a pretins să arate o „mare cantitate de particule virale extracelulare“; oricum însă, acest lucru poate fi demonstrat doar prin izolarea şi purificarea acestor particule şi prin stabilirea certă a faptului că aceste particule sunt întradevăr virioni, lucru ce nu a fost efectuat niciodată. În consecinţă se spune despre vius că a fost detectat via (prin) reacţia antige-anticopi, dar acest lucru implică o tautologie (teutologie=greseală de limbaj care constă în repetarea inutilă a aceleiasi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm). În consecinţă a urmat o discuţie de genul “izolarea nu este izolare”sau “purificarea nu este purificare”.

În continuare s-a statuat că proteinele HTLV-III au fost găsite în 85% dintre pacienţii AIDS şi că virusul HTLV-III este înrudit cu HTLV-I şi HTLV-II, retrovirusuri descoperite anterior de Gallo. Spre deosebire de aceasta, virusul LAV, descris iniţial de Barre-Sinoussi şi Montagnier, nu era pus în legătură cu HTLV-I şi HTLV-II, iar anticopii erau prezenţi în dor 37,5% dintre cazuri (seruri recoltate de la pacienţii AIDS). Toate aceste afirmaţii se vor dovedi în curând a fii false.

HTLV-III era întradevăr LAV, o mostră (probă) a acestuia fiind transmisă la acea vreme de către Montagnier şi Barre-Sinoussi lui Gallo, care a folosit-o dând-o drept a lui. Astfel că în 2009 premiul Nobel a fost atribuit doar lui Montagnier şi Barre-Sinoussi, Gallo fiind exclus (pentru fraudă ştiinţifică, sau mai exact pentru furt şi escrocherie).Alte numeroase greşeli au fost relevate în activitatea laboratorului lui Gallo, şi doar datorită acesto greşeli tehnice, Gallo a reuşit ulterior să scape de acuzaţia de „fraudă ştiinţifică“. (13) (Altfel spus, lucrările lui Gallo erau atât de pline de greşeli tehnice, încât a putut să se ascundă în spatele acestora, spunând că din aceasta cauza a comis o „eroare tehnic“ şi nu un furt calificat. Adică, …portofelul meu semăna atât de tare cu portofelul tău, încât din greşeală mi-am băgat mâna în buzunar la tine şi l-am luat….).

Într-un articol colectiv, Gallo et al. (14) pretindeau că au izolat HTLV-III la 26 dintre 72 de pacienţi AIDS, 18 din 21 fiind în stadiul de pre-AIDS, 3 din 4 erau mame sănătoase cu copii bolnavi de AIDS, iar 1 din 22 erau „subiecţi normali homosexuali“. Oricum, cu cât boala devenea mai severe, ar fi fost de aşteptat să se găsească mai mulţi agenţi patogeni activi (o cantitate mai mare) decât mai puţini (o cantitate mai mică), astfel că apare ciudat faptul că această „cauză primară a AIDS“ nu putuse fi găsită decât în 36% dintre pacienţii aflaţi în faza de boală activă, atâta timp cât putuseră fi găsiţi în 85% dintre cei cu pre-AIDS!

Pe deasupra încă, simptomele „pre-AIDS“ erau febra şi inflamarea ganglionilor limfatici, simptome care se întâlnesc în multe alte boli care nu sunt „precursoare“ specifice pentru AIDS; aceste simptome sunt considerate a fi precursoare pentru AIDS doar atunci când apar la persoane încadrate în „categoriile de risc“, homosexuali sau consumatori de droguri injectate intravenos. Nemai vorbind de faptul că termenul „izolare“ a fost fraudulos folosit, aşa cum arătam mai sus.

Un al treilea articol publicat în aceeaşi perioadă de timp (15) pretindea din nou că HTLV-III este „un adevărat membru al familiei retrovirusurilor HTLV“ dar totuşi „… clar distinc faţă de HTLV-I şi HTLV-II“. În acest fel se crea o confuzie în privinţa tipului de antigen care era asociat fiecăruia dintre aceste retrovirusuri. Astfel, p61 şi p65 erau „descifraţi la HTLV-I“, iar acum deseori erau depistaţi în serul pacienţilor AIDS. Antigenele HTLV-III erau „asemănători în mărime“ (dimensiune) cu cei ai altor virusuri HTLV, dar includeau trei grupuri „serologice noi“: p44 şi p24, care erau un „grup specific“; p65 care era comun şi celorlalte virusuri HTLV; şi un al treilea grup de „afiliere necunoscută“. Într-un alt loc din articol se spunea că „anticorpii pentru structurile proteinice HTLV, mai ales p24 şi p19… nu sunt detectabili la marea majoritate a pacienţilor AIDS…“

Ulterior însă p24 este inclus printre „cele mai proeminente.. antigene“ ale HTLV-III, anume „p65, p60, p55, p41 şip24“. Mai puţin proeminenţi erau p88, p80, p39, p32, p28, şi p21.“ Unele reacţii „încrucişate“ ale p65 cu HLTV-I au fost recunoscute (acceptate), la fel ca şi reacţii încrucişate cu antigene relatate Gag nespecifice. Cu toate acestea, specifici au fost declaraţi p65, p55, p41, p39, p32, şi p24 ca fiind „noua expresia a infecţiei virale“; dar bineînţeles că aceasta nu exclude posibilitatea ca aceste antigene să fie corelate cu alţi agenţi patogeni, în afara HTLV-III.

Este evident că anomaliile imunitare găsite la pacienţii AIDS sunt de asemenea găsite la persoane care suferă de, spre exemplu, tuberculoză, diabet, malarie, macroglobulinemie, anemie aplastică sau thalassemie, şi de asemenea că ei pot fi induşi prin adrenalină, prednison sau virusul Epstein-Barr. (16)

Al patrulea articol (17) raporta faptul că antigenele HTLV-III reacţionau cu serul a 88% dintre pacienţii AIDS şi cu 79% dintre homosexualii cu simptome pre-AIDS precum şi cu mai puţin de 1% dintre subiecţii heterosexuali. De această dată reacţia majoră se spunea că a fi contra p41. Ceea ce trebuieşte aici însă remarcat (şi reţinut pentru viitor) este faptul că antigenele reacţionau la 88% dintre pacienţii AIDS, deşi HTLV-III fusese găsit doar în 36% dintre pacienţi.

Deseori până acuma a fost remacat şi subliniat faptul că acest aticol era departe de a demonstra că HTLV-III era necesar şi suficient pentru AIDS; spre exemplu că „aceste evidenţe nu constituie dovada izolării unui retrovirus, dovada că virusul ar fi exogen sau dovada că virusul a cauza AIDS.“ (18) Întradevăr, lucarea lui Gallo reprezenta în fapt o pocedură ciculară: (19, 20) se arăta că anticorpii din serul pacienţilor AIDS şi pre-AIDS reacţionau cu material preluat din culturi infectate cu agenţi neidentificaţi prezenţi în serul subiecţilor AIDS şi pe-AIDS. Deficienţa cea mai gravă a studiului respectiv era însă că nu se arăta dacă există sau nu o reactivitate similară în cazul altor condiţii fiziologice sau al altor afecţiuni în afară de AIDS, iar studiile ulterioare au relevat întradevăr multe situaţii şi condiţii în care testele HIV prezentau rezultate „fals pozitive.“

Patentul pentru detectarea virusului

Patentul US 4.520.113, datat 28 Mai 1985 şi acordat lui Robert Gallo şi colaboratorilor Mikulas Popovic şi Mangalasseril G. Sarngadharan, clama că „antigenii asociaţi cu infecţia celulelor umane cauzată de către acest virus sunt recunoscuţi ca fiind specifici pentru anticorpii pacienţilor AIDS. În mod expres, HTLV-III izolat de la pacienţii AIDS şi transmis prin co-cultivare cu o linie celulară HT sunt detectaţi specific la anticorpii din serul uman prelevat de la pacienţii AIDS.“

Testul nu este specific

Noul test era foarte simplu de manevrat având în vedere că a dat un rezultat pozitiv în 88% dintre pacienţii AIDS şi 79% dintre homosexualii pre-AIDS, dar mai ales având în vedere că reacţii de asemenea „pozitive“ au fost constatate la donatori de sânge (evident neinfectaţi) (17), ceea ce a dus de la bun început la concluzia că testul nu este specific.

Unul dintre motive este pretenţia că p41ar fi cel mai caracteristic şi proeminent antigen specific „HIV“ şi că p65, p60, p55 şi p24 „nu au fost detectaţi în serul normal“. Se ştie însă că p24 a fost găsit în cantitate substanţială la pacienţii cu scleroză multiplă, limfoma celulelor T şi în cazul negilor generalizaţi.(21) Încă şi mai mult, la aproximativ 15% dintre donatorii de sânge sănătoşi, p24 constituia „banda pedominantă“ în testul Western Blot, iar p41 a fost de asemenea găsit în trombocitele indivizilor sănătorşi.(18) Departe de a fi specifici pentru pacienţii „HIV“ sau AIDS,p24 şi p41 nu sunt nici măcar specifici pentru o stare de boală în general.

Isolarea nu este izolare; purificarea nu este purificare

În documentaţia patentului la fel ca şi în articolele timpurii din „Science“, precum şi în toată literatura „“HIV“/AIDS de până în prezent, „izolarea“ şi „purificarea“ nu au acelaşi înţeles (sens) cu ceea ce se înţelege în pactica comună asupra acestor doi temeni, şi anume că „izolare“ înseamnă ca particula pertinentă să fie extrasă din locaţia ei originară (în cazul nostru, din serumul unui pacient „HIV“-pozitiv), iar „purificare“ eliminarea tuturor elementelor străine din „izolat“, cu scopul de a rămâne complect liber doar entitatea pertinentă (în cazul nostru, virusul „HIV“).

Spre deosebire de aceste definiţii şi înţelesuri general comune, în limbajul „HIV“/AIDS, „izolare“ şi „purificare“ nu înseamnă izolarea şi purificarea „HIV“ de la un pacient AIDS sau de la un individ “HIV“ pozitiv. În fapt, celule albe de sânge de la un pacient sunt cultivate împreună cu celule T dintr-o linie „nemuritoare“ original stabilită de Gallo, care a folosit suplimentar stimulată extern cu substanţe cum ar fi fitohemaglutinin sau IL-2, care se presupunea că fac culturile de celule sensibile la retrovirusuri.

Se susţine că a fost efectuată „izolarea“ dacă: 1 – cultura prezintă o activitate RT (reverse treanscriptase) – despre care oricum ştim acuma că nu este specifică retrovirusurilor (11, 12) sau

2 – când un extract din această cultură este capabil să facă ceea ce făcea izolatul original, adică să infecteze alte culturi. O astfel de procedură nu reuşeşte a demonstra că exista prezent vreun virion în izolatul original recoltat de la o fiinţă umană: orice virion autentic prezent în cultură poate fi generat prin procedeele de cultivare. Nu se poate exclude faptul că o cultivare produce ab initio o entitate ce poate genera un răspuns pozitiv al testului „HIV“. Intradevăr, genomul uman normal include astfel de secvenţe ADN similare (omoloage) cu „HIV“, iar acest lucru poate fi exprimat (se poate petrece) prin anumite tehnici de cultivare similare cu cele folosite în cercetaea „HIV“/AIDS. (18)

„Purificare“ în limbajul „HIV“/AIDS înseamnă că materialul presupus a fi contaminat cu „HIV“ este ultra-centrifugat într-un mediu special (preparat special) iar anumite sedimente dintr-o anumită densitate sunt consideate a fi „HIV“. În realitate, fotografiile unui astfel de„izolat“ şi „purificat“ făcute cu microscopul electronic ne prezintă o adunătură pestriţă de resturi (deşeuri, gunoi) celulare. Este evident că nu conţin virioni puri, ba chiar nu există nici o dovadă că ar conţine în general vreun virion. (22, 23)

Gallo a mai pretins de asemenea că nu este necesară o purificare a virusului „HIV“ deoarece metoda sa de cultivare producea atât de mult (cantitativ) din acesta, încât nu mai avea importanţă ce ar mai fi conţinut în plus: „În privinţa purificăii… retrovirusul iese afară din celulă (prin membrana ei). În acest caz, incorporează anumite proteine celulare. Dacă ai o cantitate mică de virus pe care o pui în sucroză (mediul pe bază de zahăr folosi în procedeul de ultra-centrifugare) va fi greu. Ori prin procedura de cultivare obţinem o mare cantitate de virus dintr-o cantitate mică de celule, astfel că virusul conţine mai puţine proteine proprii celulei gazdă, şi deci este mai pur.“ (24)

Această afirmaţie, că o mare cantitate de presupus virus în comparaţie cu deşeurile celulare este bună sau mai bună decât virusul pur, nu poate sta în picioare. Prezenţa a ceva necunoscut, nedetectat, indiferent în cât de puţină cantitate, poate deforma experimentul precum şi rezultatul lui. Impurităţile prezente într-o cantitate prea mică pentru a putea fi detectate pot produce efecte măsurabile, dacă aceste efecte sunt de natură enzimatică sau catalitică.

HIV Tests Are Not HIV Tests (102.1 KB) Articolul original din
Journal of American Physicians and Surgeons, Volumul 15, Numărul 1, Primăvara 2010
http://www.thefreelibrary.com/HIV+tests+are+not+HIV+tests.-a0221433814

http://www.jpands.org/jpands1501.htm

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • ioana  On Octombrie 28, 2013 at 4:51 pm

    Buna, aveti mare atentie unde va faceti testele hiv, eu am facut greseala sa le fac la insitutul de boli metabolice Paulescu, m-am gandit ca ei sunt seriosi. Si mi-a iesit pozitiv de 2 ori. Desigur ca am crezut ca se termina lumea…am fost traumatizata, atat eu cat si iubitul meu, cu care sunt impreuna de 6 ani. Deja ne vedeam morti si inviati. Apoi ne-am gandit cum ni se poate intampla una ca asta,tocmai noua, niste persoane foarte atente in general la ce facem si cu cine facem. Asa ca ne-am hotarat sa le refacem si la spitalele de specialitate, victor babes si matei bals. Acolo desigur ca ne-au iesit la amundoi NEGATIV. Si ne-au zis ca la institutul asta laboratorul este unul particular GRAL, si ca nu este de incredere. Au fost multe persoane diagnosticate gresit.Probabil ca nu cheltuie banii pe reactori buni etc. Dar eu zic …NU SE POATE ASA CEVA!!! Cum e posibil sa fi sanatos si ei sa iti bage in cap ca ai HIV…O boala atat de crunta!!. ASa ca daca vi se intempla sa iasa pozitiv, mergeti la alte spitale si repetati-l .

  • ilia  On Aprilie 2, 2017 at 4:47 am

    Virusul are o forma bine definita, nici virusul pojarului nu exista cititi desprw virusologul Stefan Lanca care a castigat procesul virusul pojarului nu exista.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: